Dezastrul din Japonia, tulburările din lumea arabă din 2011, dar şi tensiunile apocaliptice de pe pieţele financiare din toamna anului 2008 ar trebui să aducă în spaţiul public românesc în prim-plan ideea de securitate - alimentară, energetică, de transport, de comunicaţii, de plăţi.
De la 11 septembrie 2001 încoace, când Statele Unite au fost atacate pentru prima dată pe teritoriul lor, ideea de securitate a teritoriului, a societăţii şi a indivizilor de pe un teritoriu s-a schimbat complet.
Lumea a devenit mai fragilă, tensiunile sunt difuze şi reacţiile imprevizibile. Şi poate că este de reflectat la faptul că majoritatea conflagraţiilor mondiale care au provocat distrugeri ca marile cutremure şi tsunami au pornit din Vest.
Sigur, un dezastru natural de mare amploare ca acela din Japonia nu are legătură cu ceea ce fac oamenii decât în măsura riscului asumat prin dezvoltarea de tehnologii care se pot dovedi nesigure.
Putea fi ceea ce este astăzi Japonia fără energia ieftină a celor 54 reactoare nucleare?
Dacă vrei dezvoltare, îţi trebuie industrie, dacă vrei industrie, îţi trebuie energie. Şi de unde să o iei dacă eşti pe o insulă? Japonia a fost prima ţară din lume care a construit un reactor nuclear, în 1952.
Miracolul japonez din anii '80, când celebrul MITI, un minister al economiei şi industriei gigant a trasat liniile de dezvoltare ale ţării, a fost susţinut de energia nucleară, care acoperă 25% din consumul de electricitate al ţării.
"Ţara s-a bucurat de beneficiile energiei nucleare după război. Întreaga societate trebuie să accepte această consecinţă", scrie foarte dur unul dintre editorialiştii ziarului japonez Asahi Tribune, ziar care vinde 10 de milioane de copii, un stâlp al media japoneze.
Un risc asumat. Risc şi câştig, în balanţă. Dezastrele - financiare, naturale, sociale - balansează economia şi societa
