Sugeram în urmă cu 16 luni, în primul meu editorial apărut în 2010 la Jurnalul Naţional („Reduceţi taxele, nu dobânzile!”), că nu scăderea dobânzilor este calea prin care să se obţină resuscitarea economiei, ci micşorarea taxelor. Dar, din păcate, anul trecut, ca şi în 2009, guvernele conduse de Emil Boc au procedat exact pe dos faţă de cum e indicat pe timp de criză, au împovărat mediul de afaceri în loc să-l despovăreze...
Iată însă că la mai bine de un an de când devenise clar ce e de făcut premierul Boc vine să spună că are în vedere reducerea unor taxe şi impozite, dovedind că melcii sunt nişte fiinţe rapide pe lângă cei care guvernează România. El se gândeşte să pună contribuţiile de asigurări sociale în capul listei de scăderi, după ce, în 2009, majorarea CAS a fost una dintre primele măsuri luate de cabinetul său. Şi premierul adaugă că „în viitor trebuie diminuată povara fiscală tocmai pentru a ajuta la crearea multor altor locuri de muncă în România”, dar asta după ce arieratele, „forfetarul” şi creşterea TVA au distrus o grămadă de joburi, fiindcă au falimentat o mulţime de companii.
Cei care s-au încăpăţânat să supravieţuiască şi şi-au mutat afacerile şi locurile de muncă în economia subterană sunt acum pe cale să cadă victime ale războiul pe care l-a declarat Emil Boc muncii la negru. Cu alte cuvinte, celor care s-au ferit din calea „genocidului” fiscal le este pusă în pericol subzistenţa.
E greu de spus ce poate înţelege mediul de afaceri din modificarea permanentă a Codului Fiscal fără a se respecta regula ca schimbările să-i fie comunicate cu şase luni înainte. Cert este însă că preşedintele Traian Băsescu e preocupat de această problemă. El a anunţat la începutul lunii februarie, când a prezentat principalele obiective din noul acord cu FMI, că „în atenţia noastră, în următorul program, se află mediul de afaceri,
