Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional Eu, sussemnatul, vă adresez, în calitate de ziarist bătrân, dar vigilent, rugămintea de a analiza în CSAT, conform strategiei de siguranţă naţională, articolele şi emisiunile colegului meu Victor Ciutacu Gabriel, care îşi desfăşoară nestingherit activitatea, la doi metri de mine, în biroul redactorilor şefi. L-am urmărit de mult timp cum s-a perfecţionat în munca lui de denigrare, care i-a adus statutul de tonomat, acordat de dumneavoastră ca semn al insomniilor pe care vi le provoacă şi al simpatiei pe care şi-a câştigat-o în rândul oamenilor cinstiţi din România.

Cu puţinul respect pe care vi-l port, domnule şef, doresc să reţineţi că l-am încurajat în multe din vorbele grele pe care le-a difuzat pe canalele media - în văzduh sau print – care v-au vizat pe nimicnicia voastră, atacând în mod direct, virulent, fără perdea, tâmpeniile, mitocăniile, josniciile care debordează peste zidurile Palatului Cotroceni. Recunosc fără regret că în zilele, luniile şi anii de când lucrez cu CV (şi G), l-am influenţat în mod cu totul pozitiv în munca lui de scormonitor în rahaturile regimului pe care îl conduceţi cu mână fermă.

Vă mulţumesc dumneavoastră, domnule şef nedorit de tot mai multe milioane de cetăţeni, că m-aţi făcut să nu regret încrederea pe care i-am acordat-o suspectului Ciutacu atunci când l-am primit în biroul din Casa Scânteii, etaj 8, a cincea uşă pe stânga. M-am întrebat de atunci cu îngrijorare, în repetate rânduri, de ce, însă, întârzie atât autorităţile poliţiei politice să-i pună mână-n pix şi căluşul sub nas acestui ziarist obraznic care nu se mai opreşte cu dezvăluirile despre catastrofele regimului condus de dumneavoastră. Acum am aflat, în fine, că acest element destabilizator a fost dat în lucru; m-am convins că instituţiile pe care vă bazaţi, totuşi, funcţionează, vă sunt slugi încă loiale.