Foto: Thinkstock Se zice despre măselele de minte că sunt nişte atavisme, nişte relicve inutile pe cale de dispariţie prin trecerea mileniului. De altfel, a apus perioada în care dantura omului era puternică şi prevăzută a sfâşia carnea tare şi crudă, a mesteca fructe crude, pâine tare. Pe măsură ce hrana devine tot mai lichidă, ca o pastă, tinde să mai dispară şi incisivii laterali, cei poziţionaţi între dinţii centrali din faţă şi canini. Lipsa de efort în a mesteca alimentele mai consistente, mai tari a dus şi la micşorarea maxilarelor, oaselor maxilarelor. Astfel se creează condiţiile înghesuielii din gură, dinţii nemaiavând loc suficient să răsară şi să crească drepţi pentru a călca corect pe perechile lor. Când dinţii sunt strâmbi şi nu calcă axă pe axă verticală cu antagonistul de pe maxilarul celălalt, eforturile, forţele de masticaţie apasă strâmb şi dinţii se înclină, dând startul la o harababură în toată arhitectura gurii.
Să nu se uite că molarul care apare la 6 ani, deci măseaua de 6 ani e cheia armoniei danturii, e baza unei arhitecturi corecte a dinţilor şi măselelor. Extracţia unui molar de 6 ani şi neînlocuirea cu un dinte artificial sau cu o lucrare duce la migraţia tuturor dinţilor, înclinarea lor şi încălecarea unii peste alţii.
Continuă să explice doctor în medicină stomatologică Dan Găucan, unul din lăudaţii medici stomatologi. Măseaua de minte are tendinţa să crească strâmb sau chiar să rămână în gingie şi, cum e mai rău, adesea în poziţie orizontală. Măseaua de minte în poziţii nefireşti creează presiune asupra întregii danturi şi strică ordinea restului dinţilor. Tocmai de aceea, stomatologii opinează că măseaua de minte neapărută sau înclinată trebuie scoasă cu atât mai mult cu cât nu are vreun rol. Ba mai mult, aflându-se în fundul gurii, igiena prin periaj a măselei de minte este insuficientă deschizând uşa
