Este o ţară curată ca o farmacie. Este o ţară care nu a fost ocupată niciodată. Este o ţară unde toţi se spionează între ei. Este o ţară care îşi ţine gura-lacăt, provenienţa banilor fiind un secret absolut. Este o ţară în care câinilor li se taie coardele vocale, să nu latre. Este o ţară primitoare cu oricare borfaş de lux care îşi mută banii la ei. Este o ţară care are mania perfecţiunii. Este o ţară care a primit banii evreilor, dar a uitat să-i dea înapoi.
Este o ţară numită Elveţia. Ei au legi mai puţine, pentru că se conduc prin referendumuri. Lasă vacile să treacă pe uliţa principală? Fac un referendum comunal. Lasă maşinile străinilor să treacă prin tunelurile de sub Alpi? Fac un referendum cantonal ş.a.m.d. Au modelul lor de democraţie la care ţin de secole.
Mâine, elveţienii vor avea un nou referendum naţional. Dacă permit românilor şi bulgarilor să lucreze liber în Elveţia – aceasta e întrebarea. Împachetată totuşi, diplomatic, şi în mantaua de fum a interogaţiei dacă reînoieşte această permisiune şi pentru celelalte 25 de state din UE.
Campania a fost dură, adversarii primirii românilor şi bulgarilor având, potrivit sondajelor, mare audienţă. Un partid populist a făcut propagandă pentru NU cu afişe xenofobe în care străinii "invadatori" sunt oi negre sau ciori. Românii şi bulgarii, hoţi, violatori, criminali, vin să ocupe paşnica ţară a Cantoanelor, să sugrume oiţele albe. Aceşti europeni jegoşi vor să circule liber prin cel mai poliţienesc stat european! Ce neobrăzare! Românii şi bulgarii, seminţii ortodoxe, ar dori să se angajeze nediscriminaţi în firmele eleveţiene, să ocupe locurile de muncă dorite de autohtoni! Nu mi-am pus niciodată întrebarea de ce au venit elveţienii de la Ringier să cumpere în 1995 Libertatea, primul ziar al Revoluţiei române şi noi nu am făcut referendum în redacţ
