Asthma / Foto: Thinkstock Bolnavul oboseşte repede. Oboseala lui e greu de suportat la efort. El oboseşte atât de tare încât nu mai rezistă nici la eforturi medii, cum ar fi urcatul scărilor, mersul la piaţă cu o sacoşă. Sunt acţiuni banale pe care nu este în stare să le mai facă. Peste această neputinţă la efort se suprapun tusea şi expectoraţia. Medi­cina denumeşte această boală de plămâni BPOC, adică bronhopneumopatie cronică obstructivă. Cei care zic doar bronşită cronică obstructivă greşesc fiindcă boala e mult mai complexă. BPOC include şi enfizemul pulmonar. Explică profesorul doctor Paul Stoicescu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale.

BPOC este o boală cronică. Ea progresează lent şi reduce drastic capacitatea de respiraţie. Aproximativ 85% dintre bolnavii de BPOC sunt fumători. Zic unii păgubos: „Ce rost mai are să mă las de fumat după 40 de ani de tras din ţigară. E mult prea târziu”. Greşit! În orice moment lăsarea de fumat este salutară, mai ales în boala BPOC. Fiindcă atunci când renunţi la ţigară nu se mai deteriorează în continuare capacitatea respiratorie. În BPOC întreruperea fumatului nu aduce înapoi capacitatea de respiraţie. Ce e pierdut e pierdut! Dar cel puţin capacitatea de respiraţie nu se mai micşorează în continuare. Fenomenul de tuse şi expectoraţie apare ca urmare a bronşitei croni­ce obstructive cu deteriorarea bronhiilor. Obo­seala provine din componenta de enfizem pulmonar a bolii.

BPOC afectează atât bronhiile, cât şi plămânul. În BPOC se îngustează bronhiile atât din cauze locale, cât şi din cauze pulmonare. Enfizemul înseamnă spargerea şi unirea păguboasă a acelor săculeţi numiţi alveole. În alveole se face schimbul de oxigen între aerul respirat şi sângele golit de oxigen în ţesuturile corpului. Aceşti numeroşi săculeţi din plămân, care seamănă cu un burete, asigură o mare suprafaţă de schimb între aer şi sânge. Î