Plimbîndu-te pe strada principală a unui oraş turcesc – numită, îndeobşte, „Istiklal“ (Independenţei), „Cumhuriyet“ (Republicii) sau „Atatürk“ –, se întîmplă, uneori, să simţi în ceafă priviri blajine, dar stăruitoare. Dacă te întorci, din vitrina unei locante cu tandîr (cuptor adînc, de pămînt) privesc curioase - coapte în spuză şi aranjate cu dichis, în stivă, cerc sau în careu - căpăţîni de oaie. La cîte o masă, taţi pîntecoşi îşi iniţiază fii încă suavi în arta ancestrală a dezghiocării capului de miel cu mîna. Cam ca la noi, de Paşti, cînd, sub privirile consternate ale copiilor, capul familiei tranşează, în capul mesei, capul de miel din ciorbă.

DE ACELASI AUTOR Cîrnatul cu varză şi Miss France Salata „japoneză“ Francillon Clafoutis - Jules Claretie Marmeladă de acerole Comand o căpăţînă. Pe o tepsi (tipsie) aşternută cu un blat subţire de pîine caldă, soseşte, sfîrîind, un cap de oaie. Cepe, ardei şi roşii îl însoţesc. Nu reuşesc să mă descurc fără tacîmuri; chelnerul mă priveşte indulgent, ia rolul tatălui şi dezosează ţeasta pentru mine. Cît ai clipi, din căpăţînă se aleg oasele albe şi o grămăjoară de fîşii de carne fragedă. Creierul, ochii, limba, le desluşesc de-ndată; în rest, crîmpeie de gingii, de cerul gurii, fibre subţiri de muşchi faciali şi ligamente. Deasupra, se cerne abundent chimion şi cimbru. La plecare, primeşti şerveţele parfumate şi cuişoare (karanfil), să-ţi dregi gustul.

Tandîr, în turcă, („tandur“, odată, în română), mai însemna şi o masă ori un scaun sub care se puneau tăciuni, să-i încălzească, de jos pornind, pe cei care şedeau. La tandîr, aşadar, se coc capetele sau se încălzesc picioarele.

Plimbîndu-te pe strada principală a unui oraş turcesc – numită, îndeobşte, „Istiklal“ (Independenţei), „Cumhuriyet“ (Republicii) sau „Atatürk“ –, se întîmplă, uneori, să simţi în ceafă priviri blajine, dar stăruitoare. Dacă