Pacostea aceasta a pietrelor la rinichi este de mai multe feluri. În primul rând, litiaza poate fi renală, adică în rinichi. Poate fi ureterală, adică piatra să blocheze ureterul de scurgere din vezică. Iar a treia categorie de litiază este cea cu pietre chiar în vezica urinară.
Pacostea aceasta a pietrelor la rinichi este de mai multe feluri. În primul rând, litiaza poate fi renală, adică în rinichi. Poate fi ureterală, adică piatra să blocheze ureterul de scurgere din vezică. Iar a treia categorie de litiază este cea cu pietre chiar în vezica urinară.
Pietrele la rinichi pot fi fixe sau mobile. Cele fixe s-au implantat în ţesuturi, cele mobile o iau la plimbare. Litiaza renală poate să dea dureri cumplite, dar poate fi şi văduvită de dureri, aceasta fiind o litiază perfidă, când se ajunge la situaţia că rinichiul e plin de pietre sub formă de corali şi omul nu a avut nici un semnal dureros.
Din punctul de vedere al compoziţiei pietrelor la rinichi există şi după acest criteriu mai multe categorii. Cele mai des întâlnite pietre sunt de natură oxalică, mai ales având la bază oxalat de calciu. Pietrele oxalice sunt cenuşii, cu suprafaţa aspră, iar calculul este dur. Uneori piatra are forma unui arici, care se ancorează şi blochează căile urinare.
Alt tip de pietre sunt cele având la bază fosfatul amoniaco-magenzian. Sunt pietre ce însoţesc de regulă infecţia urinară. Pietrele amoniaco-magneziene sunt favorizate de un mediu alcalin. Sunt pietre alb-gălbui mai sfărâmicioase şi de dimensiuni mari. Infecţiile urinare alcalinizează urina şi înlesnesc coagularea în pietre de acest tip.
A treia categorie de pietre sunt calculii din uraţi, cam 10% din calculii renali sunt pe bază de uraţi. Excesul de carne, în special de carne tânără, şi abuzul de organe la grătar, duc la concentraţii mari de uraţi şi l
