O primă ofertă de ieşire din situaţia tensionată prin care trece România ca urmare a protestelor din stradă ar fi stabilirea datelor alegerilor locale şi parlamentare. Guvernul ar trebui să iasă şi să spună celor care au ieşit în stradă: pe data de X iunie sau Y septembrie organizăm alegeri. Atunci vă veţi puteţi pronunţa.

Chiar dacă sunt în scădere de ton, vizibilitatea protestelor le face reprezentative, guvernul fiind forţat să iasă cu un răspuns, cu o poziţie. Este de aşteptat că vor continua, pentru că presiunea străzii nu se stinge dacă a fost deja amorsată pe o perioadă lungă de timp.

Ce este limpede pentru viitor este că oamenii au dobândit o mare neîncredere pentru modul cum le sunt administraţi banii. Simt că deşi lor li se cere să accepte o perioadă de reduceri de venituri, banii sunt risipiţi. Iar cei care nu lucrează la stat simt că deşi ei îşi fac treaba, starea comunităţii nu este bună, că resursele comune pot fi administrate mai bine pentru a deveni surse de creştere.

Bancherii, managerii şi oamenii de afaceri poate că nu sunt de acord cu ieşirea în stradă ca mijloc de rezolvare a problemelor, dar admit că este nevoie de schimbare.

Mai mult, mulţi spun că se simt nereprezentaţi. Nereprezentativitatea are două explicaţii.

Pe de o parte, una tehnică. Practic în acest moment foarte puţini români ştiu de cine sunt reprezentaţi în Parlament. Ce se întâmplă acum în Piaţă este scurtcircuitarea lanţului democratic. Oamenii spun direct guvernului ce vor. Multe chestiuni însă s-ar putea ridica către parlamentari.

Dar la 22 de ani de când a fost redată puterea de legiferare Parlamentului, legătura oamenilor cu parlamentarii care îi reprezintă este mai slabă ca niciodată.

Spre exemplu, nici măcar oamenii care citesc ziare, care sunt informaţi, nu ştiu cine îi reprezintă în Camera Deputaţilor sau Senat. Şi asta chiar după ce