Un grup de comando, cu ordin precis, a hotărât eliminarea locotenentului „rebel” din Armată. Ne pu­team aştepta la un alt verdict în con­diţiile în care un politruc – pe post de pur­tă­tor de cuvânt al Ministerului Apă­ră­rii – îl condamnase pe locotenent chiar de la prima apariţie în public? Faptul că unitatea din Turda ar fi res­ponsabilă pentru decizie, şi este pre­zentată chiar aşa, nu poate pă­că­li pe nimeni. Răspunderea pentru scoaterea locotenentului din Armată o poartă atât conducerea po­litică a ministerului, cât şi şeful Sta­tului Major General.

„Vina” lui Alexandru este că şi-a exprimat opiniile în faţa civililor, la televiziune, şi a ieşit din perimetrul U.M. Ideile aduse în dezbatere pot fi combătute, dar până să fie puse în circulaţie pe canalele „civile” ele au „zăcut” la Ministerul Apărării luni de zile. Memoriile lt. Alexandru Gheorghe, adresate potrivit regulamentelor militare, pe scară ierarhică, nu au avut răspuns. Disperarea omului cinstit, profund patriot şi creştin, care a jurat credinţă poporului român, nu unei găşti de politicieni corupţi care au adus România în sapă de lemn, a dat pe dinafară. El a găsit calea de comunicare cu societatea păstrându-şi haina militară în timpul mitingului de la Piaţa Universităţii.

A încălcat legea, spun juriştii, legaliştii, cei care primesc ordine de exprimare de la instituţii militare! Să-l dezbrăcăm de haina militară, să-l degradăm, să-l belim pentru că a avut curaj să spună ce gândeşte, aceleaşi gânduri pe care le împărtăşesc milioane de români? Decizia consiliilor de onoare, câte vor fi ele, nu aduc în nici un caz onoare Armatei! Ce înseamnă or­ga­nismul militar, o castă, o lume în­chisă, desprinsă de societate? A tră­dat tânărul locotenent secrete mi­litare, a făcut aprecieri jignitoare la adresa comandanţilor? Propu­ne­ri­le care le-a făcut, unele bune, al­te­le pe care le-a considerat c