Medicina din China, cea veche de mii de ani, susţine că sufletul este foarte important în funcţionarea superbului ansamblu care este organismul. Terapeuţii chinezi îşi etalează cu apăsare filozofia lor, cum că sufletul locuieşte în inimă. Medicina din China, cea veche de mii de ani, susţine că sufletul este foarte important în funcţionarea superbului ansamblu care este organismul. Terapeuţii chinezi îşi etalează cu apăsare filozofia lor, cum că sufletul locuieşte în inimă. Spre deosebire de medicina clasică, cea care spune că apartamentul sufletului este în creier. De altfel există o serie întreagă de interpretări în religia creştină care afirmă că năvala păcatelor asupra oamenilor a început atunci când sufletul şi-a mutat locuinţa din inimă în creier.

Rinichiul bate creierul

Ciudat, dar medicina chineză nu consideră creierul ca fiind organ comandant, ca organul prim-ministru, ca marele şef ce coordonează celelalte subansambluri ale organismului. Terapeuţii din China plasează în fruntea ierarhiei corpului omenesc în mod surprinzător rinichiul. Rinichiul este rezervorul de energie al organismului. În rinichi se depozitează toată energia care ne vine de la strămoşi. Este un fel de ladă mare de zestre cu care înaintaşii ne asigură drumul în viaţă. Chinezii, mari maeştri ai metaforelor, au alintat rinichiul chiar cu vorbele “fântâna vieţii”. Rinichiul este generos atunci când celelalte organe simt o sărăcire în energie. Rinichiul este cel care cedează din bagajul lui de energie spre subansamblurile aflate în necaz energetic. Chiar medicina clasică e obligată să recunoască faptul că rinichiul are purtare de gentleman. Tocmai datorită acestei purtări de domn prin renunţarea la propria energie în favoarea altor organe.

Medicina din China operează intens cu ideea de organe pereche. Iată un exemplu: sunt considerate organe pereche plămânii şi i