Iată discuţia cu privire la editarea lui M. Eliade, în legătură cu care am mai publicat două intervenţii, capătă amploare. Am primit cele două scrisori şi precizările de mai jos care adaugă o nouă filă în acest început de dosar. Desigur, cei vizaţi, şi, în primul rînd, dl Mircea Handoca, vor avea drept de opinie, dacă vor crede de cuviinţă. România literară găzduieşte toate punctele de vedere, a căror răspundere revine integral autorilor.Bucureşti, 24 mai 2004
Stimate Domnule
Gabriel Liiceanu,
Nu-mi este uşor să va adresez aceste rânduri, dar ele se impun prin forţa împrejurărilor care astăzi mă aduc în ipostaza de păgubit de către Editura Humanitas, prestigioasa instituţie pe care o conduceţi, prin publicarea recentă, sub îngrijirea lui Mircea Handoca, a scrisorilor lui Mircea Eliade către savantul suedez Stig Wikander, în volumul Europa, Asia, America..., Humanitas, 2004, vol. III (p. 249-394).
Am descoperit acest corpus de corespondenţă la începutul anului 2001, l-am adus în ţară (sub formă de fotocopii), am făcut cercetări în arhiva acestui savant la Uppsala University Library (unde se află păstrate aceste scrisori, în arhiva personală a lui Wikander) şi am publicat, cu acordul în scris al celor două ramuri moştenitoare (Sorin Alexandrescu, respectiv Marita şi Ulla Wikander, fiicele savantului suedez) originalul francez al acestor scrisori, însoţite de adnotări, în revista Archćvs. Études d"histoire des religions (vezi Mihaela Timuş " Eugen Ciurtin, "The Unpublished Correspondence between Mircea Eliade and Stig Wikander (1948-1977)", Archćvs IV (2000), fasc. 3, 4. p. 157-185, respectiv p. 179-211; V (2001), fasc. 3-4, p. 75-119 ; VI (2002), fasc. 3-4, p. 325-362). Acelaşi acord în scris din partea părţilor moştenitoare, l-am cerut şi obţinut în vederea publicării unei ediţii româneşti a
