După ce deponenţii la băncile din Cipru, care se refugiaseră din calea furiei fiscale a politicienilor occidentali, au fost jefuiţi de statul insular la instigarea Comisiei Europene, a venit rândul Luxemburgului să renunţe la secretul bancar. Şi după ce marele ducat a decis să ofere Uniunii Europene informaţii privind conturile bancare ale companiilor multinaţionale, Elveţia a renunţat - la presiunile UE - la sistemul de taxe favorabil multinaţionalele. Cu alte cuvinte, multinaţionalele n-au fost prea tare deranjate când banca centrală a Elveţiei a impus un peg pentru a opri aprecierea francului, iar băncile comerciale helvete le-au “taxat” capitalurile cu dobândă-zero. Într-o anumită măsură era firesc să se întâmple astfel, din moment ce toată lumea a venit cu bani în }ara Cantoanelor şi bursa n-a mers în sus. Din păcate însă, companiile multinaţionale sunt vizibil afectate acum, după ce Elveţia dă satisfacţie birocraţilor de la Bruxelles şi renunţă la regimul fiscal preferenţial.
Totuşi, Elveţia nu e Cipru, se bucură de încredere orice ar face. Şi apoi unde să se ducă multinaţionalele cu banii? În Luxemburg?! Da, dar dacă grosul banilor nu pleacă, se vor împuţina. Iar dacă politicienii europeni au hotărât ca în loc să-şi schimbe ei comportamentul, mai bine să se desfiinţeze paradisurile fiscale, singura destinaţie logică pentru bani ar fi Statele Unite. E nevoie de ei acolo, pentru că economia dă semne de revenire şi se acordă din ce în ce mai mare atenţie pieţei, respectiv întreprinderilor mici şi mijlocii, adevăratul motor al economiei. Şi dacă ne gândim că banii din Elveţia ai multinaţionalelor cam din SUA provin, se vede că presupunerea are şanse mari de reuşită.
Încercând să verificăm cele spuse până acum se observă că dolarul deşi ar fi putut să aprecieze mai mult faţă de euro variază în intervalul 1,28 - 1,29. Iar dacă ne uităm cât de m