Recitindu-i pe clasici
Intr-un articol din 1902, „Carlistii“, B.P. Hasdeu scrie urmatoarele: „Capii cei autentici si necontroversabili ai Junimii, D.D. Maiorescu si Carp, sint Nemti, prin cultura, si anume din scoala germana cea anti-nationalista a pesimistului Schopenhauer, caruia ii era rusine de-a fi Neamt. Schopenhaueristii cei din Romania au fost foarte consequenti de a dispretui neamul romanesc… Principele strain li s-a parut insa natural, natürlich, o garantie de succes. D.D. Maiorescu si Carp contara dar pe principele strain nu din ambitiune sau interese personale, ci numai si numai pentru victoria convictiunii lor, adica pentru triumful junimistilor“ (Scrieri literare, morale si politice, Bucuresti, Fundatia pentru literatura si arta „Regele Carol al II-lea“, editie Mircea Eliade, 1937, vol. II, p. 302). Hasdeu l-a mai criticat pe Maiorescu de multe ori.
In „Dl. Titus Livius Maiorescu“, din 1871, de exemplu, Hasdeu ironizeaza succesul in alegeri al lui Maiorescu la colegiul al 4-lea, ca reprezentantul taranimii „cel mai iubit in toate catunele Romaniei“: „Dumnealui s-a ales la Severin, dumnealui s-a ales la Pitesti, dumnealui s-ar mai fi putut alege la Cahul sau Dorohoi“, fiind un „Ler-imparat al tuturor taranilor“. Dupa care Hasdeu adauga: „Ce-i pasa opincei romane ca dl. Titu-Liviu Maiorescu e luptatorul cel mai sfruntat al scolii cosmopolite! Ce-i pasa opincei romane ca dl. Titu-Liviu Maiorescu e cel mai cinic avocat al Evreimii! Ce-i pasa opincei romane ca dl. Titu-Liviu Maiorescu nu se rusineaza a propaga pe fata colonizarea germana a Daciei lui Traian! Ce-i pasa opincei romane ca dl. Titu-Liviu Maiorescu personifica tot ce-i mai anti-national intr-o pacatoasa unire cu tot ce-i anti-democratic! Dragostea nu rationeaza si prin urmare: opinca romana il iubeste, il iubeste pana la extaz, il iubeste pana la nebunie!“ (idem, p. 296
