Foto: Thinkstock Una dintre bolile parşive care nu te trag de mânecă, dar te macină viclean, pe tăcute este ficatul gras. Lumea dă din mână a bagatelizare, spunând că ficatul gras e cea mai simplă boală de ficat. Greşit! Fiindcă adevărul este altul. Steatoza hepatică sau ficatul gras, cum se zice în popor, este punctul de pornire al tuturor bolilor grele de ficat. De la ficatul gras, în timp şi prin proasta gestionare a steatozei, se ajunge la hepatite cronice, se ajunge la ciroze şi chiar la cancerul de ficat. Tocmai de aceea, ficatul gras trebuie descoperit din timp şi tratat cu conştiinciozitate. Diagnosticarea lui devreme se face prin controale obligatorii, periodice chiar atunci când nu te supără nimic. Nişte analize de sânge privind transaminazele, dar şi o ecografie pot duce la concluzia că ficatul este în faza de steatoză hepatică.
Ficatul gras înseamnă încărcarea cu grăsime a celulei hepatice. Având un bagaj de grăsime în ea, celula ficatului nu-şi mai îndeplineşte rolul. Cei diagnosticaţi cu ficat gras primesc de la doctori următoarele recomandări pentru a lupta cu boala: schimbarea stilului de viaţă, eliminarea câtorva kilograme suplimentare, evitarea sedentarismului şi a unor alimente. Mai facem teste peste o vreme şi stabilim eventualele medicamente. Auzind aceste recomandări, suferindul de ficat gras se enervează, bănuindu-l pe doctor că nu i-a dat atenţie, că a rasolit cazul lui şi că nu a fost serios pentru că nu i-a prescris o grămadă de medicamente.
În realiate doctorul a procedat corect pentru că prin schimbarea stilului de viaţă se acţionează bine împotriva steatozei hepatice. Iată un singur argument: dacă o persoană obeză elimină 5% din ţesutul adipos prin regim alimentar corect şi mişcare, obţine atenuarea inflamaţiilor din ficat.
Regimul alimentar
Iată ce regim alimentar trebuie să adopte bolnavul de ficat gras
