Prin anii '90, un dicton de larga circulatie era suta la suta adevarat: "Dati-mi o economie sanatoasa si va voi da o moneda sanatoasa". Dictonul mai este si astazi de larga circulatie. Numai ca adevarul lui e departe de a mai fi integral. Pietele financiare,
dezvoltandu-se spectaculos, au modificat in mare parte sensurile raportului dintre economia reala si cea monetara. Simtim asta si pe piata noastra valutara. Treptat, intr-o tot mai mare masura, leul a dobandit si o valoare financiara. Ceea ce inseamna ca a inceput sa nu mai fie dependent numai de valoarea lui comerciala. Si sa nu mai stea in trena economiei reale. Deseori i-a revenit leului chiar rolul de locomotiva in procesul cresterii economice. Asa s-a intamplat in multe tari. Mai intai au fost stabilizate preturile, apoi a fost stabilizata moneda pe piata valutara si pe urma, pe baza unei monede relativ stabile, s-a produs insanatosirea economiei.
Faptul ca moneda noastra a devenit stabila ii intriga insa pe multi. Auzim frecvent intrebarea: cum e posibil? Intrebare la care am putea raspunde, fara sa glumim, cu o lege a logicii: tot ce-i real e si posibil. Caci vorbele aruncate in unele cercuri de afaceri, ca BNR ar forta ingrasarea leului, n-au nicio noima. Numai ca multor economisti nu le scoate nimeni aceasta idee din cap, ca leul ar fi ajuns la o supradimensionare artificiala si deci nesanatoasa, asa ca lor li se pare firesc sa ceara alte cursuri, care sa exprime o depreciere a valorii monedei nationale in raport cu euro.
Exportatorii au chiar si un reper: cursul care le-ar conveni. Ignorand faptul ca actualul curs este stabilit de piata. Pentru ca piata noastra valutara are capacitatea de a stabili un curs corect al leului. Ne amintim ca, un timp, dezlegarea cainilor concurentei, pe piata valutara, a condus la asezari si reasezari "dezordonate". Valuta scumpa incorpora preturile in
