Decizia BNR de a reduce dobânda de politică monetară cu 0,5 puncte a fost considerată o surpriză. Şi într-o anumită măsură, analiştii au dreptate să fie surprinşi dacă ne gândim că şi la 10% dobânda-cheie se găsea departe de realităţile din piaţă. Dacă ţinem însă cont că politicienii au "ordonat" - la fel ca-n vremea lui Adrian Năstase - micşorarea dobânzilor, decizia băncii centrale n-ar fi trebuit să ia prin surprindere.

Ca să detaliem, preşedintele PSD, Mircea Geoană, a spus că reducerea dobânzii şi repornirea creditării reprezintă o obligaţie pe care sectorul bancar din România trebuie să şi-o asume în urma împrumutului extern contractat. Preşedintele Băsescu a lăsat să se înţeleagă că băncile încalcă angajamentul de colaborare cu Guvernul pentru relansarea economiei. Iar ministrul pentru IMM-uri, Constantin Niţă, a precizat că în condiţiile semnării acordului cu FMI, e timpul ca "BNR şi băncile să scadă dobânzile". E limpede ce-i mână în luptă pe oamenii politici. De la şomeri nu obţin voturi. Din contracţia economiei bugetul nu încasează venituri. Fără venituri e o afacere proastă să fii ministru atunci când sperai ca în şase luni să-ţi scoţi "investiţia" şi apoi, timp de trei ani şi jumătate, să acumulezi "profit".

Însă ceea ce refuză să înţeleagă politicienii e că furnizorii de lichiditate ai băncilor consideră că Executivul nu are capacitatea să gestioneze momentul şi dobânzile mari reprezintă un "premium" pentru nepriceperea guvernanţilor. Alta ar fi fost situaţia dacă am fi avut un Guvern format din oamenii care ştiu să administreze, nu numiţi pentru că au adus voturi din teritoriu. Din păcate, atunci când Stolojan a propus un astfel de cabinet i s-a zis: "Pas!".

Dacă nu credeţi că aşa stau lucrurile ia să vedem ce spunea, în decembrie 2004, guvernatorul Isărescu, cel care acum sugerează că piaţa greşeşte, practicând