Care-i deosebirea dintre primarul din Moşniţa Nouă şi primarul din Tokyo (se cheamă guvernator, dar ce contează)? Una singură: bănăţeanul nu l-a citit pe Dickens.
Iată faptele: şi Moşniţa Nouă, şi Tokyo sunt năpădite de ciori, de se răsuceşte Hitchcock în cavou (ce-ar mai fi turnat "Păsările se întoarce doi"!). Atenţie: să nu confundăm cioara cu corbul (ăla zice "Nevermore", ea croncăne decis, dar ininteligibil), şi nici cu FMI-ul (care repetă mereu "We had a productive meeting").
Ce este cioara: o pasăre deşteaptă şi sociabilă, care nu face mofturi la mâncare. E drept că-i cam cernită, dar priviţi-o cu atenţie şi o să observaţi ştiinţific că, dacă am vopsi-o frumos şi am ciufuli-o estetic şi am asfalta măcar drumurile principale, ar semăna cu Pasărea Paradisului. Aş vrea să vă mai învederez, vorba avocaţilor, ceva: ciorile sunt monogame fanatice. Dacă, de exemplu, unei ciori îi moare partenerul, nu-şi reface viaţa, rămâne într-o văduvie perpetuă. (Vedeţi cum la unele culoarea capătă noimă).
De unde-am plecat? De la edilul din Tokyo, cunoscutul şi zăltatul Shintaro Ishihara. Problemele lui şi astăzi - la al enşpelea mandat - vin tot de sus. Dar prin 2000 s-a confruntat cu o adevărată Criză a Ciorilor (ca primarul din Moşniţa Nouă în vara asta). Aripatele se porciseră rău, făceau ravagii, îşi băgau ciocurile unde nu le fierbea ceaiul, ajunseseră să se dea la om, şi-atunci Ishihara a trebuit să ia o decizie: le prindem şi le tăiem. Cum le preparăm? Cum ne-a învăţat Mr. Pickwick: le tocăm mărunt şi le implementăm în plăcinte. Apoi împărţim delicatesele săracilor.
Experienţa înaintată a primarului din Tokyo ar putea fi preluată creator la Moşniţa Nouă şi peste tot unde e inflaţie de zburătoare. Gândesc pozitiv, cum m-a învăţat preşedintele Băsescu, zis şi O-Nami (Valuri Mari): nu cumva ceea ce pe japonezi i-a băgat atunci ne-ar putea scoate pe n
