"Salvând capitalismul de capitalişti" este titlul paradoxal, la prima vedere, al unei cărţi publicate în 2004 de doi economişti de la Chicago University. Un alt economist a enunţat, la rândul său, prima lege a economiei politice: "Nimeni nu urăşte mai mult capitalismul decât capitaliştii".
Motivul: nu doar angajaţii şi păturile sărace simt nevoia unei plase de siguranţă a statului, ci şi antreprenorii şi capitaliştii. Normal - pentru că pe timp de criză ei ar putea avea cel mai mult de pierdut în absenţa intervenţiei statului! Un sărac tot sărac rămâne şi în vremurile bune, şi în cele rele, fiindcă nu prea are de unde sărăci. În schimb, unul mai avut e mult mai expus.
Este drept că alţii, mai inventivi, ar putea să-i ia locul, însă puţin îl încălzeşte pe el faptul că, prin selecţia naturală a pieţei, cei mai performanţi vor supravieţui şi performa. Aşa se ajunge la o alianţă împotriva naturii, a capitalistului cu statul. În încercarea de a-şi salva "feuda" de taifunul crizei financiare, capitalistul se face frate cu dracu', fiind principalul susţinător al intervenţionismului. Că doar există un socialism pentru săraci şi unul pentru bogaţi, nu-i aşa?!
Studiile confirmă ideile enunţate. Românii sunt cei mai etatişti manageri din lume, cu excepţia brazilienilor, este concluzia unui sondaj realizat în urmă cu câteva luni de grupul de consultanţă în management şi resurse umane BPI şi institutul francez de sondare a opinie publice BVA. 60% din antreprenorii autohtoni vor ca rolul statului în economie să se întărească permanent, nu doar pe timp de criză. Alţi 31% vor numai temporar un stat mai puternic. Şi doar 9% sunt de părere că statul ar trebui să se abţină de la a interveni în economie.
Dar care să fie explicaţia dorinţei de protecţionism a şefilor companiilor româneşti? Ea poate fi găsită în topul competitivităţii, realiza
