Nu primele milioane sunt problema, ci primii milionari, făcuţi la apelul bocancilor.
Nu primele milioane sunt problema, ci primii milionari, făcuţi la apelul bocancilor.
Acum, cănd in top avem destui miliardari, ne amintim din nou să nu-i intrebăm cum au făcut primul milion. Peste tot in Estul ex-comunist subiectul e sensibil, căci ăi de au au luat de la ăilalţi care n-au. Dar, dacă respectăm acest tabu, e bine să ştim măcar cine a făcut repartiţia/realocarea/redistribuirea.
Acolo unde s-a pornit de-a dreptul spre capitalism au făcut-o preţurile libere. Cei care au venit mai repede in intămpinarea cererii au fost recompensaţi, au căştigat bunăvoinţa clienţilor.
La noi, in Romănia, intreprinzătorii nu s-au intrecut care e mai tare. Ei au fost desemnaţi de stat, care nici pănă in ziua de azi n-a scăpat de mania de a controla tot. Ca dovadă, mai avem incă preţuri administrate. Şi n-au fost aleşi la intămplare: in roluri de manager au fost distribuiţi numai oamenii in care "sistemul" avea maximă incredere. N-au fost neapărat cei mai deştepţi şi mai harnici, ci doar cei care au executat mai prompt misiunea. (â Faceţi-vă capitalişti! â Am inţeles, să trăiţi!).
Aşadar, atunci cănd milionarii sunt numiţi, nu căştigători ai unui concurs, atunci cănd statul reprimă preferinţele consumatorilor prin intermediul taxelor care alimentează bugetul, după care atribuie bogăţia cui doreşte, nu se poate vorbi despre raporturi de piaţă. Cănd un stat controlează intrarea resurselor prin intermediul preţurilor administrate, in timp ce la ieşire preţurile se pot duce oricăt in sus, profiturile n-au legătură cu aptitudinile manageriale, ci numai cu nişte raporturi de vasalitate.
Din acest motiv, greii afacerilor din Romănia au primit deja titulatura de baroni â sub ei se poziţionează fires
