La hotel în Seul, după prea multe ore de zbor fără ţigări, fac rapid formalităţile de cazare. Organizatorii vizitei ne spun să ne adunăm într-o mică sală de conferinţe să discutăm detaliile programului. Pe masă, în dreptul fiecărui scaun, găsim cîte un mic pachet frumos ambalat. Desfacem: un breloc şi o mică tabacheră, cu sigla hotelului. Colegii mei, europeni vestici, trag repede concluzia: coreenii ştiu să-şi facă reclamă! Şi nu se termină aici. După ce aflăm programul vizitei, apare brusc o nouă serie de pachete cu alte mici cadouri, de data asta chiar de la organizatori. Cu reţineri ca să nu jignească, o portugheză întreabă de ce. Răspuns: „coreenilor le place să facă cadouri şi astfel vrem să vă arătăm că sînteţi bineveniţi“. Eu – cu gîndul exersat automat la „atenţie“ şi alte formule româneşti-orientale.
DE ACELASI AUTOR „Trezirea arabă“ în confuzia postrevoluționară Iran - Oscar şi alegeri Un an fără Mubarak Iarna islamică după primăvara arabă A oferi cadouri, mai mici sau mai mari, este o adevărată cultură în Coreea de Sud şi nu de puţine ori străinii, mai ales oficialii europeni ori americani sînt puşi în încurcătură. Imaginaţi-vă reacţia unui oficial german, venit să negocieze cu cei coreeni, cînd se trezeşte cu un val de cadouri peste tot unde se duce. La fel de vizibilă este cultura împrumuturilor, între rude şi prieteni, mai ales. Iar problemele apar cînd nu mai e clară limita dintre cadou, împrumut şi mită. Anul trecut, un nominalizat la o funcţie oficială înaltă a fost nevoit să se retragă după ce a ieşit la iveală că a „împrumutat“ o sumă uriaşă.
Să fii pus în faţa unui cadou, de orice fel, de la o cină la un obiect presupune să te arunci într-un hăţiş de manevre cît mai politicoase, care să te scoată cu faţa curată, într-o cultură a ambiguităţii. Lege: orice cadou trebuie refuzat de cel puţin patru ori înainte de a fi acceptat, iar
