A locuit toată viaţa în spital, într-o cămăruţă situată la câţiva metri de sala de operaţii. Profesorul Alexandru Pesamosca dormea în chilia lui din spital iepureşte, cu un ochi treaz, pentru a fugi la nevoie în sala de chirurgie, nu cumva să se amâne o operaţie menită să-l salveze pe un copil. În chilia lui din spital de numai câţiva metri pătraţi, tratatele de medicină se ridică precum munţii şi pe podea, nu mai au loc pe etajerele modeste de pe pereţi, unde încadrează un tablou cu figura marelui chirurg pictată de un fost pacient care fusese scos din chinuri în copilărie chiar de profesorul Pesamosca. Zeci de mii, sute de mii de copii au fost operaţi de nenea Pesi atunci când nici un alt bisturiu nu se încumeta să purceadă la operaţie, situaţia a fost rezolvată de instanţa supremă de recurs împotriva bolilor hâde, grave, această instanţă supremă fiind profesorul Pesamosca. De altfel, de ziua ma­gistrului chirurgiei se adunau toate familiile celor salvaţi de profesor, cântau mari artişti. Se ofereau şi lăutari ţigani mai puţin celebri: "Boierule, ne-ai operat copiii, lasă-ne să cântăm şi noi, că nu ne facem de râs, avem nişte redingote mişto, o să părem ţigani de mătase". Acum, la 80 de ani, renumitul chirurg, bărbat falnic şi plin de viaţă, a simţit că-l trădează inima. Insuficienţa cardiacă l-a trimis la terapia intensivă a Spitalului de Urgenţă Floreasca, unde o mare profesoară de ATI, doctoriţa Grinţescu, se luptă să-l ţină în viaţă. Război greu, multe ore marele chirurg este în comă, dar atunci când îşi revine vorbeşte cu foştii săi elevi despre operaţii, chiar în semi­conştienţă el se trezeşte tot într-o sală de operaţii, acolo unde a făcut mi­nuni, reîntorcând la viaţă copii condamnaţi de bolile grave la nefiinţă. Ce uluitor, toată soarta lui s-a desfăşurat cu bisturiul în mână şi acum, în momentele în care iese din comă, se crede tot executând o operaţie şi