Guvernul a trimis in Parlament 600 de pagini de legi, dar in niciuna dintre ele nu scrie de unde pleaca si unde vrea sa ajunga.
Cu alte cuvinte, la 20 de ani de la Revolutie, guvernarea se face tot dupa principiul "noi stim ce este mai bine pentru tara", si nu dupa mecanismul obiectiv propus-obiectiv atins. Nu auzim pe nimeni sa spuna: avem urmatoarele probleme, propunem solutiile acestea si vom masura intr-un an, doi sau patru rezultatele.
In business, fara masura nu se poate. Nu poti sti daca un manager este bun fara sa te uiti la rezultate. Cifra de afaceri, profitul, productivitatea angajatilor, rentabilitatea capitalului, a investitiei sunt parametri dupa care este masurata orice actiune.
In politica romaneasca, statisticile sunt ultima roata la caruta. Ministrii nu vorbesc in cifre, ci in angajamente si cu multe verbe la viitor. Nu-i intrebati de trecut sau de tinte masurabile de atins. Sectiunea politica a ziarelor este in proportie de 90% constituita din declaratii. Premierul a spus, seful Senatului a replicat.
Paginile de politica interna din Le Figaro, Le Monde, The Times sau Corriere de la Sera sunt pline de statistici, de date: cum a crescut criminalitatea in Ile de France, ce rata a abandonului scolar este printre imigranti, cat la suta din fondurile alocate regiunii Veneto au fost investite. Pentru italieni sau francezi, politica inseamna administrare, nu vorbe.
In Romania, pentru majoritatea politicienilor si din pacate pentru majoritatea jurnalistilor care acopera zona politica, statisticile sunt hieroglife.
Avem acest pachet de legi pentru educatie, pentru debirocratizare si impulsionarea afacerilor si pentru salarizarea unica.
Care sunt tintele? Ce-si asuma acest guvern ca va rezolva prin aceste 600 de pagini de legi? Cum vom masura daca si cand si-au atins scopul acestele legi? In ce indicatori se va vedea? @
