Aşteptat cu soluţii, guvernul Ponta ar fi trebuit să pună pe masă până la această oră măsuri de relansare a economiei şi de reducere a risipei bugetare, aşa cum a vorbit de pe margine timp de patru ani că o va face. Dar acestea să se bazeze pe analize solide şi nu pe simple vorbe în vânt, lungi prilejuri de ipoteze.

Încă nu iese dintr-o situaţie de aşteptare, parcă nu şi-a dat seama că a intrat pe terenul de joc. Până la această oră fiecare minister ar fi trebuit să pună pe masă o analiză a ceea ce s-a întâmplat în sectorul pe care îl conduce în ultimii patru ani. A fost bun exerciţiul de joi seară al premierului Victor Ponta de prezentare a veniturilor, cheltuielilor şi deficitului bugetului într-o formulă grafică simplă, pe înţelesul oamenilor.

Dar acest exerciţiu ar trebui să continue la nivelul ministerelor şi al fiecărei instituţii, al fiecărui ordonator de credite de peste 10 milioane de euro din statul român.

Capcana fiecărei guvernări din ultimii 10 ani este că în primele săptămâni (la meciurile de fotbal, primul sfert de oră decide de multe ori finalul) vine cu propuneri pe care le retrage pentru că sunt insuficient argumentate, în loc să vină cu evaluări şi analize.

Doamna Maria Grapini de la Ministerul Mediului de Afaceri propune impozit forfetar în loc să prezinte situaţia dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii din România şi ce scenarii de dezvoltare are pentru acestea, domnul Nicolăescu propune brusc tăierea fondurilor de la bugetul public de sănătate pentru spitalele private.

De ce nu au pus mai întâi cifrele pe masă - câte pensiuni, restaurante şi hoteluri sunt în România, ce cifre de afaceri au, ce taxe plătesc şi ce trebuie făcut pentru a le dezvolta - un impozit simplu, pe numărul de camere/paturi/mese ar fi mai uşor de administrat decât un impozit pe profit?

Sau, în cazul d-lui Eugen Nicolăescu de la Sănăt