Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional România regimului Băsescu intră pe podiumul idioţeniilor din întreaga lume, acum, la bilanţul pe 2011. Despre corupţia de la noi s-a dus bu­hul, putem să dăm şi lecţii; deja Bă­ses­cu Traian conceptualiza sistemul în faţa investitorilor americani. Tre­bu­ie să fie două părţi, explica fostul căpitan; dacă nu vine privatul (din SUA, după auditoriu) la funcţionarul sta­t­ului, atunci, nema corupţia! Lecţia pre­şedintelui intra în topul neroziilor planetare dacă nu era exclusă de pe podium de o faptă de-a dreptul cri­mi­nală a autorităţilor româneşti. Unui iranian, condamnat la moarte de regimul fundamentalist de la Te­he­ran, i s-a refuzat dreptul de azil în România! Iranianul era un criminal fugit de pedeapsa ayatolahilor? Era cumva un violator sau un caid al dragonilor? Nu! El fusese condamnat la sentinţa capitală pentru că trecuse la creştinism. Şi a crezut în naivitatea lui că ajuns într-o ţară creştină, viaţa îi va fi apărată, că, oda­tă intrat în spaţiul Uniunii Europene, spe­ran­ţa sa la viaţă va renaşte.

Greşit! Iranianul, pe numele de Habib Bastam, a căzut în capcana românească, aici funcţionând un sistem la fel de intransigent ca regimul hulit la Teheran. Oficiul Român pentru Emigrări a respins cererea de azil a condamnatului la moarte. Ce ur­mea­ză? Lipsindu-l pe Bastam de protecţia azilului, instituţia din subordi­nea ministrului Igaş, îşi dă mâna cu Tri­bunalul Islamic Revoluţionar şi, în mod firesc, ar urma să-l îmbarce pe creş­tinul fugar într-o dubă şi să-l predea autorităţilor de la Teheran. Să-i pu­nă ştreangul de gât ei, să nu se mur­dărească românii pe mâini cu sângele unui dubios convertit la creştinism! Este cu adevărat o faptă creştinească în zilele Crăciunului să arunci peste gra­niţă, spre mâinile lungi ale re­vo­luţiei, un condamnat la moarte, osân­dit din motive religioase! Putem pri­mi, fă