Cunosc oameni subţiri care, atunci când vine vorba despre fotbal, întorc capul cu mare stânjeneală, semn că fotbalul nu este pentru ei, „lumea bună", ci numai pentru plebei. Pentru ei fiind lucruri mai alese şi, mai ales, politica. Geaba te-ai strădui să le spun că „fair-play"-ul se respectă sau, după caz, nu se respectă şi în fotbal şi în politică, ei tot pe-a lor o ţin. Că se întâmplă să întâlnim mai mult fair-play în forbal decât în politică, ne-o arată câteva întâmplări de realitatea noastră imediată. Aşadar, după meciul Steua- Astra Ploieşti, încheiat cu scor egal 1-1, antrenorul Stelei, Ilie Dumitrescu, şi-a anunţat demisia. A contat, desigur, faptul că fanii echipei din Ghencea, furioşi că echipa lor de suflet a ajuns la cel de-al cincelea meci fără victorie, i-au cerut să demisioneze, dar contează, în primul rând, faptul că Ilie Dumitrescu însuşi a avut demnitatea să îşi asume greşelile şi să facă acest gest.
Printr-o simplă coincidenţă, desigur, aflat pe marele stadion-România-, la cea de-a cincea echoă în prelungirile unei partide, pe care mai mult ca sigur o să o piardă la scor de maidan, Emil Boc, în loc să îşi recunoască eşecul, decretează cu insolenţă că mai avem încă de îndurat. Desigur, tot de pe urma echpei de trei-lulele-trei-surcele pe care o aliniază. Despre demisie- nici că poate fi vorba!
Tot zilele astea, o altă cacealmistă- Roberta Anastase, pe numele său!-, dovedită măsluitoare de voturi, în loc să îşi prezinte demisia, ne râde în nas şi se ţine de glumiţe. Şi dacă s-ar ţine numai de glumiţe, mai treacă-meargă. Dar juna Roberta trece la ameninţări şi chiar la minciuni sfruntate la adresa celor care au avut îndrăsneala să îi spună de la obraz că a falsificat votul camerei Deputaţilor la Legea pensiilor. Pe româneşte, că e o hoaţă! Confundând tribuna Camerei Deputaţilor cu podiumul unui concurs de frumuseţe- etapa pe cart
