Doar de şase ori a folosit preşedintele Traian Băsescu cuvântul "dezvoltare" în discursul său susţinut săptămâna trecută la seminarul ZF "Relansarea economiei", dintre care de trei ori în cadrul sintagmei oficiale "programe de dezvoltare regională".
Întâmplător? Nu. Marotele restructurării, eficientizării, reformei sunt încă foarte puternice în limbajul oamenilor politici şi la 20 de ani de la Revoluţie, adică de la declanşarea reformelor. O generaţie întreagă a reformat, acum vin noi reforme. Foarte bine. Dar pentru ce? Care este ţinta? Unde suntem şi unde trebuie să ajungem?
Într-un discurs despre starea economiei de 5.200 de cuvinte, ceea ce înseamnă peste 12 pagini de text, o asemenea statistică este relevantă.
Mai ales că acest discurs a fost mult mai consistent decât oricare dintre cele şapte ţinute la diverse manifestări de preşedinte anul acesta (bilanţurile Ministerului Public, de Interne, reuniunea diplomaţilor), care au avut în medie 4-6 pagini de text.
Iar limbajul este determinat şi determină la rândul său gândirea. Faptul că acest concept, "de dezvoltare" şi verbul "a dezvolta" nu-şi găseşte sau îşi găseşte greu loc în discursurile publice din România arată că gândirea (sau dezbaterea) strategică asupra ţintelor mai degrabă decât a drumului de urmat lipseşte.
Şi restructurarea aparatului bugetar, şi restructurarea companiilor de stat şi aducerea lor pe bursă ca în Polonia, şi investiţiile în infrastructură sau absorbţia fondurilor europene şi, în final, creşterea economică - toate sunt pentru a avea dezvoltare.
De aici pornesc politicile publice. De asta sunt plătiţi oamenii de stat. Să găsească soluţii pentru ca suma de 40 miliarde de euro pe care o cheltuie anual bugetul public din România, administraţia locală şi centrală, să contribuie la dezvoltarea ţării.
"După ade
