Dosarele Revoluţiei au fost pentru Justiţia română un mare eşec. Începând cu farsa judiciară sinistră în urma căreia au fost executaţi soţii Ceauşescu, şi continuând cu procesul CPEx şi cele în care au fost urmăriţi membri ai familiei Ceauşescu nimeni nu poate susţine că au fost respectate normele minime de conduită din partea anchetatorilor sau judecătorilor. Toţi şi-au încărcat conştiinţele cu sentinţe nedrepte, neargumentate, lipsite de probe. Cu aceste pietre de moară atârnate de picioare, democraţia a plecat şontâc-şontâc să creeze noua Justiţie în România. Care, la fel ca marota omului nou dorit de Ceauşescu, este o himeră. Amendată ca atare de societate, care clasează de mulţi ani Justiţia la cotele minime de încredere. Băsescu şi compania, atunci când au luat puterea, au promis că vor aduce la lumină câteva teme celebre: mineriadele şi Revoluţia. Preşedintele Băsescu a fost incapabil să reformeze sistemul juridic; dimpotrivă ­ în alianţă cu Macovei Monica au urmărit doar subjugarea ei prin tehnica manipulării. Luptăm cu corupţia – atunci să iniţiem acţiuni în forţă, la limita sau chiar dincolo de limita legalităţii pentru a găsi vinovaţii. Ţinte au devenit adversarii politici ai regimului Băsescu sau oameni de afaceri care nu erau “maleabili” la cotizare. În acest făgaş pe care s-a trimis independenţa Justiţiei pe centură s-au împotmolit multe conştiinţe, s-au produs drame fără a avea cineva în România sentimentul că se face dreptate sau se caută adevărul.

În lipsă de succes în domeniu, Băsescu scutură praful gros care s-a aşternut pe aşa-numitele dosare ale Revoluţiei aflate în cercetarea Parchetului. El a promis solemn că aceste mistere vor fi dezlegate cu ajutorul procurorilor. L-a reactivat pe Voinea, a admonestat-o public pe Kovessi pentru lentoarea în muncă. Rezultatul – zero. Haosul din zilele lui decembrie ’89 a fost deliberat declanşat? Ci