ALEGERE • ALEXANDRU IOAN CUZA.
La 150 de ani de la Unirea Principatelor, redutabilul cercetător al multor evenimente-cheie din istoria modernă a României, profesorul Stelian Neagoe, alcătuieşte volumul "Cuza Vodă România", apărut în seria "Istorie politică. Documente oficiale Izvoare narative" la Editura Machiavelli.
Cartea are două secţiuni complementare: prima cuprinde mesaje şi proclamaţii emanând de la Cuza-Vodă, la care se adaugă alte documente din Epoca Unirii, a doua adună scrieri dedicate personalităţii lui Alexandru Ioan I, "cu mila lui Dumnezeu şi Voinţa Naţională Domnitor al Principatelor Unite Ţara Românească şi Moldova", datorate lui Dimitrie Bolintineanu, Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, A.D. Xenopol, Petre Răşcanu, Nicolae Iorga, CC Giurescu, Dan Berindei şi Stelian Neagoe. În postfaţa cărţii, Stelian Neagoe face portretul lui Cuza-Vodă, precursor al Marii Uniri de la 1918.
Marele merit al crestomaţiei este de a oferi date esenţiale pentru mai dreapta cinstire a Domnului Unirii.
ABILITATEA. Memoria colectivă a românilor a vrut (şi, în bună parte, a reuşit!) să îl păstreze ca pe un simbol de excepţie, aflat dincolo de bine şi de rău. Curajul de a se fi opus vechilor obişnuinţe şi privilegii, abilitatea diplomatică, iar, mai apoi, complotul care l-a răsturnat, exilul şi sfârşitul său petrecut departe de ţară au făcut din Cuza-Vodă un personaj de legendă. De cealaltă parte au circulat şi au fost susţinute felurite istorisiri de rea-credinţă despre scăderile omului Cuza. Dar mai presus de orice, Principele Unirii are, ca personaj, o aură tragică: "Parcă e mai bine că s-a dus atunci – scrie Nicolae Iorga – un Cuza bătrân, un Cuza târându-şi bătrâneţile până astăzi, un Cuza împovărat de multe decepţii şi, cine ştie, poate aplecat către unele concesii, un Cuza amărât şi dezgustat sau cuprins de
