Preşedintele Băsescu critică modul de lucru al comisiei de revizuire a Constituţiei şi afirmă că a declanşat procedura pentru un nou referendum, cu aceleaşi întrebări ca în 2009. În calitate de membru al comisiei de revizuire, mă simt nevoită să explic unele aspecte.

Cred sincer că, în 2009, rezultatul referendumului a fost unul atât de tranşant într-o anumită direcţie pe fondul dezinformării practicate la acel moment de preşedinte. Acesta a înţeles să folosească referendumul ca instrument de campanie electorală şi să îşi atragă simpatia votanţilor prin măsurile propuse, şi anume: reducerea numărului de parlamentari şi trecerea la parlament unicameral. Ce nu au înţeles mulţi atunci a fost că preşedintele nu a recurs la instrument constituţional pentru că subit simţea nevoia să consulte poporul cu privire la o asemenea problemă. Dacă o asemenea propunere era bine intenţionată, iniţia referendumul mai înainte, într-o perioadă oarecum neutră din punct de vedere politic, astfel încât acesta să nu coincidă cu alegerile prezidenţiale la care şi dânsul candida pentru un nou mandat.

Nu ştiu dacă vă amintiţi, dar în 2009 o mare parte din afişele de campanie ale domnului Băsescu promova referendumul alături de fotografia dumnealui. Aşadar, de ce binevoitorul domn propunea referendumul şi îşi promova imaginea în campanie alături de cele două propuneri, în timp ce contracandidatul nu făcea asta? Simplu. Pentru că el putea, iar contracandidatul nu putea. Art. 90 din Constituţie prevede: „Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.” Subliniez aici sintagma „după consultarea Parlamentului” şi veţi vedea mai încolo şi de ce.

Acum, cu privire la referendum. Teoria dreptului constituţional ne învaţă că există două tipuri de referendum, după criteriul efe