Fondurile de investiţii speculează preţul alimentelor şi-i înfometează pe săraci, preţul petrolului s-a reinflamat, cel al cuprului a ajuns la un nou maxim istoric, Axel Weber nu va candida la şefia Băncii Centrale Europene din cauza opoziţiei faţă de politica sa monetară dură şi va renunţa la conducerea Bundesbank. Ce leagă toate aceste ştiri? Banii ieftini. Mai precis, nu mărfurile devin mai scumpe, ci banii sunt prea mulţi şi prea ieftini. Iar "sabotorii" germani care încearcă să oprească şuvoiul monetar sunt constrânşi să demisioneze.
Recunosc că nu este prima oară când abordez această temă. În editorialul din 20 ianuarie ("Marfa e prea puţină sau banii prea mulţi?") le sugeram celor care arată spre "speculanţii" care sug sângele popoarelor că au uitat să ia în calcul banii de hârtie puşi în circulaţie de bănci. Or, în trei decenii, activele financiare internaţionale au crescut cu 1.000%, iar PIB-ul mondial s-a mărit cu doar 250%!
Iar politicienilor care consideră întotdeauna banii o soluţie, transformându-i invariabil într-o problemă, e bine să le reamintim că avertismentul lansat în aprilie 2009 de fostul ministru german al Finanţelor, Peer Steinbrück, a devenit de mare actualitate, în condiţiile în care inflaţia din ţările vestice a început să se aprindă şi cursul acţiunilor a intrat pe trend ascendent. Steinbrück atrăgea atenţia că politica monetară relaxată adoptată de băncile centrale "ar putea pava drumul către următoarea criză". Şi înainte de această "criză postcriză" lumea s-ar putea confrunta cu o inflaţie accentuată: "Sumele uriaşe pompate către pieţe ar putea foarte uşor să copleşească pieţele de capital, rezultând o inflaţie ridicată la nivel global, care s-ar putea suprapune perioadei de redresare economică".
Pentru a înţelege în detaliu mesajul lui Steinbrück, trebuie spus că gestiona
