În această primăvară tristă pentru fotbalul românesc lupta sportivă se duce mai mult prin aresturile Poliţiei. Pe stadioane avem o privelişte dezolantă.
Întrecerea bleagă pentru vârâtul băşicii în aţe este depăşită net de vigoarea bătăliei dintre galerii. Ultraşii sunt supradotaţi cu pirotehnie, şi detaşamentele de pompieri şi jandarmi riscă la greu pentru a stinge focurile. Scorurile de pe gazon devin secundare, elemente vag statistice pentru stabilirea unui clasament volatil, uşor de schimbat prin decizii ale instanţelor sportive.
Te întrebi dacă mai există spirit sportiv, onoare, mândrie, competiţie reală?
Degradarea din societatea românească a fost mult timp mascată de victoriile sportivilor.
Pe cât acestea s-au rărit, pe atât s-a instalat şi în sport cangrena morală care a mistuit în primul rând economia. Grupurile mafiote şi crima organizată nu puteau lăsa pe dinafara preocupărilor şi fenomenul sportiv.
Răul a pătruns aici cu aceleaşi metode de "succes" prin care a reuşit să falimenteze fabricile, să pustiască fermele şi să acapareze serviciile municipale. Surprinzătoare este doar capacitatea de rezistenţă a unor ramuri sportive la asaltul mafiei.
Fotbalul, fiind un centru de profit şi un "Nufărul" pentru onorabilităţi îndoielnice, a devenit ţinta grupărilor cu bani de spălat sau a unor posesori de averi născute peste noapte.
Lumea fotbalului românesc aflat în sărbătoare de centenar este alterată grav de practici ilegale, de evaziune fiscală şi corupţie. Cota lui de interes a fost supraevaluată de performanţele tot mai rare ale echipei naţionale şi includerea câtorva cluburi în competiţiile europene.
Întrecerea internă, piramida care ar fi trebuit să susţină reprezentativitatea la vârf, a fost tot mai compromisă de scandaluri, violenţă, aranjame