În decembrie 1916, în faţa invadării României de către forţele germane conduse de generalul Von Mackensen, guvernul şi regele s-au retras la Iaşi, iar tezaurul - care până la urmă a fost pierdut - a fost trimis la Moscova pentru a fi protejat.
A fost cea mai grea încercare pentru tânăra naţiune română, abia constituită la periferia Europei şi la intersecţia marilor puteri.
Astăzi, în faţa dezastrului administrării activelor care au mai rămas la statul român, a mai rămas o instituţie naţională către care se îndreaptă privirile şi, mai nou, şi cele mai preţioase bunuri ale ţării pentru a fi salvate.
În Parlament, o iniţiativă legislativă prevede transferul la Banca Naţională a colecţiei de timbre a Poştei Române, în valoare totală de 700 de milioane de euro.
"Există indicii care îndreptăţesc îngrijorările privind înstrăinarea colecţiei de timbre, cum ar fi faptul că mărcile poştale nu sunt înregistrate în conturile bilanţiere ale companiei şi, mai ales, subevaluarea lor. Faţă de o valoare reală de 700 de milioane de euro, valoarea contabilă la Poşta Română este de aproximativ 1 milion de euro", spun iniţiatorii proiectului de lege.
Sună retragerea! Cine mai vede cât de cât în jur realizează că trebuie salvat ce mai poate fi salvat până când incompenţa nu va distruge tot ce mai este românesc. În faţa unui posibil dezastru la Poşta Română, aflată într-o situaţie din ce în ce mai precară din cauza managementului ineficient şi fraudator, tezaurul timbrelor trebuie mutat la "Iaşi": la BNR.
Timbrele, tablourile, tezaurul de la Muzeul Naţional - să le adăpostim cât nu le pradă hoardele care au luat puterea în România.
Dar cu ce sunt mai puţin valoroase Poşta Română, cu oficii până în ultimul cătun şi care asigură practic acoperirea instituţională a României, Institutul Cantacuzino, cu brevete de importanţă mondială şi responsabil
