Pentru mulţi, poate chiar pentru nepermis de mulţi români, Adrian Cioroianu este doar o vedetă mediatică. A contribuit la conturarea acestei false şi nedrepte impresii disponibilitatea, poate uşor supradimensionată, a domniei-sale de a răspunde invitaţiei la colaborare venită dinspre felurite posturi de televiziune.
E adevărat, a fost o vreme când Adrian Cioroianu a însemnat o prezenţă aproape cotidiană pe micile ecrane, dar nimeni nu poate spune, decât dacă face uz de mauvaise conscience, că istoricul ar fi luat parte la emisiuni pentru care nu ar fi dispus de expertiza necesară ori care nu şi-au datorat reuşita sau partea de reuşită şi expertizei domniei-sale.
Pentru alţii, Adrian Cioroianu reprezintă doar un fost şi controversat ministru de Externe. Deloc agreat de preşedintele Traian Băsescu, drept pentru care acesta i-a tărăgănat numirea şi s-a folosit de mediile de presă pe care le controla spre a pune în circulaţie tot felul de istorioare care mai de care mai cusute cu aţă albă. Numai că, dornică de senzaţional, doritoare de sânge de persoane publice şi mai ales de sânge de politician, opinia publică a acceptat cam pe nemestecate invenţiile în cauză. Adrian Cioroianu a demisionat după numai un an în fruntea diplomaţiei româneşti. Puţini au fost cei ce s-au ostenit să observe că (încă) tânărul ministru făcea un gest cam neconform cu statutul de oameni cu stomac gros al politicienilor dâmboviţeni şi obişnuinţele acestora. Unicitatea aceasta a cam fost trecută sub tăcere. Eleganţa nu aduce rating şi nici creşteri de tiraj.
Experienţa câştigată în acel an, orele îndelungi de studiu, timpul dedicat familiarizării cu o realitate de o fluiditate ieşită din comun, cu chestiunile de geopolitică au fost fructificate în două cărţi pe care le socotesc importante şi a căror lectură o recomand fără ezitare. E vorba despre Geopolitica Matrioşkăi din 2009 şi