În urmă cu o săptămână am participat la un eveniment organizat de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, cu tema “Rolul parlamentelor naţionale în implementarea hotărârilor CEDO”. Am scris de multe ori aici pe blog despre CEDO şi despre diferite hotărâri care puneau în atenţie probleme de interes, care au avut impact asupra evoluţiei jurisprudenţei instanţelor.

Acum îmi propun să facem o discuţie despre implementarea hotărârilor CEDO, pe unde trec după ce sunt pronunţate şi cum îşi obţine cetăţeanul satisfacţia după ce a câştigat.

Sunt convinsă că îmi împărtăşiţi părerea că drepturile omului şi tot ceea ce implică ele trebuie cunoscute şi apărate în primul rând la nivel naţional. O idee frumoasă, însă ce instituţie constituie puntea de legătură între statul român şi CEDO? Puţini ştiu că în România există instituţia Agentului guvernamental pentru CEDO, o instituţie aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Externe.

Agentul guvernamental pentru CEDO cooperează cu instituţii precum Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, Ministerul Administraţiei şi Internelor, pe care le invită frecvent să ofere detalii cu privire la progresele realizate şi la măsurile suplimentare care se impun pentru a răspunde cât mai rapid cerinţelor impuse de CEDO.

În plus, în cadrul Camerei Deputaţilor, începând din noiembrie 2009 funcţionează Subcomisia parlamentară privind monitorizarea executării hotărârilor CEDO, o idee promovată şi susţinută de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei care consideră că implicarea Parlamentelor naţionale în problema implementării deciziilor CEDO este extrem de importantă.

Structura aceasta a apărut dintr-un motiv foarte clar: o parte din măsurile pe care statul trebuie să le adopte în vederea executării