Oficial, am putea ieşi din recesiune în această primăvară. Şi e în firea lucrurilor să începem să ne gândim, deja, ce va fi după recesiune.

Istoria ne învaţă că orice recesiune, oricât ar fi de dură, vine şi trece. E pe sfârşite şi recesiunea noastră. Nu însă şi criza, care ne va da încă dureri de cap. Un an sau poate chiar mai mulţi.

Dar oare, după recesiune, filmul vieţii economice va fi reluat de acolo de unde s-a rupt? Viaţa economică va curge în aceeaşi albie şi ţara va reveni la stilul de consum de dinainte de 2007-2008? Un fapt e cert: nu va fi ca în arhitectură. În lume, nenumărate oraşe, străzi, centre istorice sunt reclădite după metoda retro. Arhitecţii caută vechile planuri, adună fotografii de demult, apelează la amintirile localnicilor şi refac totul aşa cum a fost, până în cele mai mici detalii. Dacă însă în arhitectură un astfel de procedeu dă rezultate bune, în economie nici măcar nu e posibil.

Va fi nevoie de proiecte noi. Şi de un drum nou. Înainte de recesiune, deşi ţara păstra încă zone mari de sărăcie, se adunau bani mulţi, iar consumul creştea parcă fără limite. În acest iureş, ne-am trezit pe neaşteptate cu o turbulenţă economică gravă, cauzată de surplusuri de lichiditate şi de supraconsum, care a început treptat să se transforme într-o criză clasică de supraproducţie. După recesiune, vom constata că stilul de viaţă va fi altul, că modelul de consum se va schimba radical. Stilul de viaţă va suferi corecţii mari. Chiar dacă economia românească n-a avut şansa de a împinge ciclul economic până la nivelul boom-ului atins de ţările dezvoltate. Pentru că, decenii la rând, în timp ce Occidentul urca, noi luptam cu eficienţa modestă şi cu creşterea prea lentă a competitivităţii, principala cauză constituind-o faptul că după 1989 am constatat că ne despărţim greu de trecut.

Ne-am încălzit ani buni cu r