Foto: Thinkstock Românul a găsit vorbe inspirate despre strabism, numindu-l ochi în cruciş, un ochi la slănină, altul la făină etc. Privirea în cruciş a stârnit multe panseuri şi, din cele care nu aveau de-a face cu medicina, sunt surprinzătoare teoriile că privirea niţel cruciş e chiar un motiv de frumuseţe la femei. Să nu uităm că specialiştii în artă au emis teoria că privirea misterioasă a Giocondei e şi datorită faptului că are un uşor strabism. Adică vede oleacă în cruciş.
Până una-alta, strabismul este o boală oftalmologică, şi ea se poate defini pe înţelesul omului de pe zebră prin aceea că ochii strabicului nu se află în paralel. Strabismul la copil nu este o urgenţă. El este urmărit trei-patru luni şi se încearcă reeducarea privirii în paralel prin exerciţii.
Dacă privirea în cruciş se accentuează şi nu face pasul înapoi, medicul trebuie să schimbe strategia. Este cu totul greşit ca, fără a aştepta rezultatele exerciţiilor oftalmologice, să se treacă la operaţie, fiindcă, în urma intervenţiei, ochii sunt puşi în paralel, dar ei vor reveni în poziţia vicioasă, în cruciş.
După operaţie, de multe ori este rearanjat ochiul cu strabism, dar pacientul va vedea dublu, starea lui va fi foarte rea şi iarăşi va trebui să se facă o intervenţie. Strabismul pe un ochi e mai grav decât un strabism care alternează, ba la un ochi, ba la celălalt. Situaţia e gravă şi reprezintă o urgenţă oftalmologică atunci când strabismul apare, brusc, la omul adult.
Continuă să explice prof. dr Monica Pop, managerul general al Spitalului de Urgenţe Oftalmologice. Când apare privirea în cruciş, adică strabismul brusc la adult, şi se asociază cu vederea dublă (dilopie), la bază este o boală neurologică. Trebuie căutate cauzele neurologice ale apariţiei în câteva secunde a deviaţiei unui ochi de la axa lui. De vină pot fi
