Datele de ultimul trimestru din 2011, care indică scădere de 0,2% faţă de trimestrul al treilea, arată că revenirea economiei din recesiune a fost doar o iluzie.
Pentru că este foarte probabil ca tendinţa de scădere să continue în primul trimestru din acest an, ceea ce va marca iarăşi o jumătate de an de scădere, semnalul de intrare tehnică în recesiune.
Economia a reuşit să crească doar cinci trimestre consecutiv măsurând trimestru la trimestru anterior, după nouă trimestre consecutive de scădere care au început la mijlocul anului 2008.
Practic, ultimul trimestru din 2011 este la 92,5% din cât a fost PIB-ul în trimestrul II din 2008, cel mai înalt ca valoare de după 1990. În trimestrul III nivelul era de 92,7%.
Minimul fusese atins în trimestrul III din 2010, după tăierea salariilor şi majorarea TVA, când economia a produs într-un trimestru doar 89,9% din valoarea-reper a trimestrului II din 2008.
Câteva zecimi de PIB în sus sau în jos nu mai contează. Important este că din vara anului 2009 încoace, deci de aproape trei ani, PIB-ul s-a aşezat pe un nivel de 91-92% faţă de vârful atins cu un an înainte şi nu a mai reuşit să decoleze.
Ca o maşină care patinează în zăpadă pentru că nu are sub roţi pământ ferm, economia se opinteşte, guvernul (spune că) apasă pe acceleraţie cu investiţii publice, dar nu pleacă de pe loc.
Tot la 92% rămâne. Cea mai mare întrebare este dacă nu cumva aici este nivelul său real, iar creşterile din 2007 şi prima jumătate a anului 2008 au fost alimentate fals, cu benzină pe datorie.
Se pot obişnui contribuabilii şi companiile la acest nou nivel? Nu au de ales.
Problema este că în aceşti trei ani de patinat, de acceleraţie degeaba, cu roţile învârtindu-se în gol, maşina a consumat benzină, adică finanţări. Nu a mai consumat finanţări private, ci finanţare publică.
Şi a consumat copios. Cel
