Sunt uimită de etichetele atribuite femeilor din politică atunci când sunt nominalizate într-o funcţie importantă. Neapărat trebuie să fie "ale cuiva".
Sau li se găsesc atribute de tot felul. Doar atunci când nu mai avem argumente, folosim conexiuni de genul "soţia" sau "prietena soţiei", care nu fac doi bani, mai ales când cei care comentează sunt prieteni cu fosta doamnă ministru sau iau masa cu omul politic şi apelează la el în virtutea unei relaţii de prietenie.
Genul acesta de comentarii nu ar trebui să facă agenda divorţurilor din România, nici agenda amiciţiilor... că dacă ar fi să analizăm toata încrengătura de prietenii ale unora care comentează... am avea nişte surprize colosale.
Ramona Mănescu este una dintre cele mai bune nominalizari ale PNL în aparatul guvernamental. Este o persoană muncitoare, modesta, priceputa, şi (sic!) îi şi place să pedaleze pe biciletă. Iar în materie de integritate nu i se poate reproşa nimic, slava cerului!
Celor care au tot criticat procedura de numire la Ministerul Transporturilor, le reamintesc chinurile facerii PSD-iste la Ministerul Educaţiei, când propunerile au fost retrase în serie, fie pe motiv de plagiat, fie pentru incompatibilităţi.
Şi zău că nu e uşor să găseşti un om OK la conducerea unui minister, pentru că oricine, în România, la momentul acesta, este curajos dacă acceptă să fie desemnat, la pachet cu devastarea şi terfelirea publică din secunda în care este propus, fie de o tabără, fie de alta.
Preluat şi pe http://www.alinagorghiu.ro
