Jeffrey Franks face progrese notabile la învăţarea limbii române. În urmă cu trei luni citea chinuit un text scris special să fie rostit în public, cu cuvinte mai simple, cu fraze scurte. Acum, limba nu se mai poticneşte la â, la ţ, îi ies vorbele ca unui expat care a stat aici un an de zile. S-a împrietenit de când cu acordul stand-by şi cu preşedintele ţării, un băştinaş care ne reprezintă. S-a înroşit de plăcere când Băsescu i-a spus pe numele mic, alintându-l cu Jeff. El nu şi-a permis să-i răspundă cu Trăienică, se vede că are şcoală la Harvard. Cred că Jeffrey Franks a fost obligat să înveţe româna pentru a se face înţeles de şefii de la Bucureşti. Engleza din Palatul Victoria este la pământ, în Cotroceni se vorbeşte ca în port. Aşa că şi-a luat profesor de română. Rezultatul este spectaculos. Traian Băsescu îl înţelege atât de bine încât aproape că a ajuns să-i fure meseria reprezentantului FMI. Preşedintele vorbeşte perfect de la un timp limba Fondului: recesiune, reformă, restructurare, menţinerea echilibrelor fragede, riscurile globale, lichidarea arieratelor, austeritate prin solidaritate, bla-bla-bla şi de la capăt.

Capo di tutti capi a înţeles de la FMI că nu-i bine să dai drumul la bani din mână. Asta e deviza oricărui bancher care vrea să nu-şi vadă stabilimentul pe butuci. Când e criză, banii sunt şi mai scumpi aşa încât refuzi cererile din start, o faci pe supăratul, pufneşti, duhneşti, dar nu accepţi, îi pui pe fugă pe sărăntocii care stau cu mâna întinsă. La muncă bă, nu la pomană! Ce-i statul ăsta? Vacă de muls, să dea pensia la pensionari şi leafa la lefegii? Terminaţi cu populismul, le-a tăiat-o scurt Băsescu, sintetizând într-o strigare esenţa acordului cu FMI. Este acord de tip precauţie, suntem preveniţi. Aşa că trebuie să umblăm cu el precum duci sacoşa cu ouă. Să nu se spargă, să nu fim tentaţi să le mâncăm omletă dimineaţa. Ni s