Premierul veştejit de la butoniera lui Băsescu Traian are resurse nebănuite de revenire. Emil Boc profită de orice stihie a naturii pentru a se arăta ca un om harnic, deprins cu munca, săritor şi bun la toate. Apucă fără fasoane coasa şi o bate în gură profesionist, trage la joagăr cu priceperea unui hoţ de lemne şi foloseşte toporul cu dexteritatea ţapinarului. La inundaţii sare în cizme şi mută sacii cu nisip în dig, pe vreme de secetă, parcă îl vad purtând prapurii în fruntea procesiunii cu paparude. Acum, a dat Dumnezeu zăpada care a schimbat agenda publică sub bătaia crivăţului. Bate vâjul dinspre Voronin mai dihai decât tulumbele cu apă şi bombele lacrimogene la Universitate! Demonstranţii sunt bocnă, Băsescu dă acatiste să ţină gerul şi viscolniţa izbăvitoare venite din Stepa Kalmukă.

Primind încă o plesneală de la şefu’ Traian, care l-a criticat pe linie de partid – PDL condus ca vai mama lui! – Boc s-a suit pe valul de zăpadă şi a trecut la comanda luptei antifrig. Toate cauzele pierdute îi oferă micuţului Boc prilej de afirmare. Când este scandalul mai mare cu infrastructura, premierul găseşte un mic şantier de autostradă pe care să-l facă mare. Spune la camere, precum câinii la lună, că în acest an inaugurăm 14 kilometri de fir de şosea, care ar fi de fapt 14 mii de metri sau şi mai bine prezentată şi sugestivă pentru efortul imens – astronomica cifră de 14 milioane de milimetri de asfalt. Păi, ce, este puţin? Nu-i, dar dacă o luăm de la cap la coadă, ajungem tot la 14 kilometri pe an! Şi asta-i al dracului de puţin! Dar aceste şosele mici şi mijlocii, puţine câte sunt, se înfundă la prima ninsoare.

Vălătucii albi trebuie învinşi de cineva. Scoatem tancurile, scoatem jandarmii, scoatem tot, şi la această armată îl punem şef pe Boc. Premierul şi-a găsit vocaţia pe cod portocaliu (e şi asta un semn de care să ţinem cont!). Dirijează tru