In politica monetara, poate mai mult decat in oricare alt sector al economiei, pentru a vedea bine inainte e nevoie... sa privim si inapoi. Pentru o mai buna intelegere a miscarilor pe care le face in prezent Banca Nationala.

...Era in vara lui 2003. Pe 6 august avea sa aiba loc o importanta sedinta a Consiliului de Administratie al BNR. In pregatire: masuri de politica monetara. Prin vocile unor cunoscuti bancheri sau ale unor analisti din banci, activate puternic in acele zile, erau aruncate sageti in directia Bancii Nationale. Se zvonise ca va fi urcata rata rezervelor minime obligatorii si bancile fierbeau.

Comunicatul dat a doua zi, pe 7 august, a produs o surpriza generala. Nu aparea nici macar un singur cuvant despre rezervele minime obligatorii. Era insa anuntata "intarirea pozitiei BNR de cumparator net pe piata valutara". Motivatie fireasca: importurile crescusera fara incetare si trebuia mentinut un raport optim intre nivelul rezervelor internationale si cel al importurilor. A doua masura - si mai neasteptata - avea in vedere cresterea cu un punct procentual a ratei dobanzii de politica monetara. Salt de la 18,25 la suta la 19,25 la suta. Reactii contradictorii. "Va fi blocata creditarea populatiei", suna amenintarea. Viata a infirmat-o. Creditele de consum si creditele imobiliare s-au inmultit. Mai periculoasa insa era speranta ca BNR va remunera mai bine depozitele deschise in procesul operatiunilor de sterilizare.

Mesajul pe care BNR l-a dat bancilor, atunci, a fost limpede: noi vom plati mai bine depozitele voastre, pentru ca voi, mai departe, sa platiti mai bine depozitele populatiei, ca sa sporeasca economisirea. Mesaj extrem de important intr-un moment in care populatia, in mare parte saraca, ezita sa economiseasca si consuma.

Se manifestau doua tendinte ce nu se impacau intre ele. Pe de o parte scadea economisirea. Pe de