Cand rubrica imobiliara devine mai citita decat pagina de politica, suntem pe drumul cel bun. Si asta se intampla deja de cativa ani in Romania.
Dupa aderarea la Uniunea Europeana, marile teme nationale s-au evaporat.
Ce i-a ramas romanului dupa ce a dat jos comunismul, a devorat ziarele, a aderat la NATO, iar acum la UE? Ce tinta nationala, ce subiect comun mai poate avea?
Sa-si faca o casa. Sa vanda si sa cumpere apartamente, case si terenuri, sa construiasca o fantana arteziana in sufragerie, o scara interioara, sa aranjeze bucataria
feng-shui. Aceasta este noua mare pasiune nationala.
Chiar daca in goana dupa case cat mai mari, dupa gresie, parchet si faianta, dupa jacuzzi si termopane, oamenii uita ca se muta de la bloc la casa pentru o gradina. Mai mult, sunt in stare sa stea tot la bloc, dar in afara orasului.
Romania traverseaza o perioada nebuna, de febra imobiliara, in care simturile par ca se atrofiaza. Nu mai mirosim, nu mai vedem, nu mai auzim.
Cartiere intregi se dezvolta -in afara orasului, inconjurate de maidane - ca niste blocuri pe orizontala, cu ciment solid intre case. Dupa ce alearga acesti oameni? Dupa confort? Greu de crezut. Ei alearga de fapt dupa altceva. Alearga dupa o schimbare, dupa ceva mai bun, diferit. Vor sa fie altfel.
Ceea ce se intampla acum in societatea romaneasca reprezinta o reintoarcere a omului catre el insusi, dupa decenii in care problemele de partid si de stat erau mai importante decat faptul ca nu aveai apa calda decat o data pe saptamana.
Deocamdata, oamenii investesc o gramada de bani in materiale de constructie, dar, in timp, vor deschide ochii.
Pasul doi va fi intoarcerea spre comunitate. Abia cand oamenii se vor intoarce spre vecini, cand vor strica gardurile de beton de doi metri si se vor uita in jur, vor descoperi lumea. Iar cand vor descoperi lumea
