Locuri in picioare

Semnificatia votului din 19 mai risca sa fie taiata la jumatate. "Monstruoasa coalitie" nu a reusit sa impiedice revenirea presedintelui Basescu, dar incearca sa ascunda faptul ca nici un electorat nu a ascultat indicatia de vot data de vreunul dintre cele cinci partide ale ei: acestea au primit, ca atare, un clar vot de blam de la cei care le-au votat in 2004. Mai mult, sondajele de opinie arata o adevarata degringolada a popularitatii lor: daca acum ar avea loc alegeri, PRM, UDMR si PC nu ar mai intra in Parlament, PSD ar scadea la 17% din voturi si PNL la 8,3% si doar PD ar castiga peste 51%. Cu alte cuvinte, la trei ani din mandatul lor, primele partide se gasesc in situatia unui fals politic flagrant, ocupand din pura inertie niste scaune pe care alegatorii le-au tras deja de sub ele. Printre atatea reforme necesare, as propune instituirea "locurilor in picioare" in Parlament pentru cei ce se pregatesc deja sa coboare la prima statie. Un scenariu suprarealist, si nu prea: unii parlamentari ar sta in picioare, restul asezati, delimitand fosilele de regnurile politice viabile.

Nesfarsita adaptabilitate

Dar nu. Dupa o coalitie aberanta pentru a atinge un scop imposibil, cei cinci incep acum sa se foiasca pentru supravietuire pe termen scurt. In fond, ei reiau in formule diferite acelasi vechi credo comunist: cand apuci un scaun, stai lipit de el toata viata, de nu cumva te "roteste" "seful". Ceausescu ii "rotea" dintr-un judet sau de la un minister la altul, ca pe Iliescu insusi, dar nu-i lipsea defel de painea nomenclaturista. Clasa politica de atunci ramanea imobila, doar dispozitia lor in spatiu se modifica. Nu altfel par a gandi "liberalii", "social-democratii" sau "conservatorii" de astazi. Ai intrat in paine in 2004, rontai la ea pana in 2008. "Rotirea", ce-i drept, merge altfel: cum ne aranjam sa ramanem alaturi l