1. S-a născut o nouă alianţă politică: Forţa Civică+PNŢCD. Nu ştiu de ce mai toată lumea s-a grăbit să bombăne. Ca şi cum ne-am plictisit de noutăţi, ca şi cum pe piaţa noastră politică avem tot ce ne trebuie şi e inutil să ne mai gîndim la combinaţii şi experimente noi.

Vasile Blaga declară că nu înţelege ce vor „ungurenii” proaspăt relansaţi. Păi, vor ce vrea şi el şi toată lumea. Problema lor - şi a tuturor - este ce pot să facă din mulţimea de lucruri pe care le vor. S-a pronunţat şi magicul cuvînt „plagiat” (Noua alianţă a preluat numele vechii alianţe D.A.). Adică în era Ponta ne confruntăm, pe neaşteptate, cu un plagiat regretabil: nu 80 de pagini, ci cîteva litere! Din cîte am văzut, liderii noii alianţei au dat explicaţiile necesare pentru această operaţie de reanimare: e vorba de a regăsi spiritul unei marcante victorii a dreptei (PNL+PDL, în 2004), nevalorificată, din păcate, pînă la capăt. Un semn mai curînd pozitiv au fost ricanările dlui Eugen Nicolaescu. E util şi încurajator să te înjure unul din cei mai inepţi politicieni ai momentului (cel care, în vară, a avut liberala idee să deschidem un proces tuturor celor care vorbesc de rău patria). În mod surprinzător, Crin Antonescu a fost mai atent: a urat, magnanim, noilor veniţi, succes. Preşedintele Senatului e în faza în care nu se mai teme de nimic. N-au lipsit speculaţiile previzibile şi obosite despre o maşinaţiune băsescistă care pregăteşte un nou instrument politic, apt să manipuleze partidele autohtobe, ţara, Europa şi mapamondul.

Nu pricep această reacţie prompt negativă faţă de o încercare nouă, chiar dacă „eroii” ei nu sunt chiar nişte „noutăţi” pe scena noastră publică. Nu spunem mereu că ne-am săturat de vechile coterii? Că vrem o schimbare? Că ne trebuie o formaţiune de dreapta consolidată şi eficientă? Atunci de ce ne irită un asemenea proiect? N-aş vrea să se înţeleagă că anun