Guvernul se pregăteşte să construiască iarăşi un buget pe creştere economică în 2011, chiar dacă FMI a început să-şi pună întrebarea dacă vom avea sau nu o evoluţie pozitivă anul următor.

Sigur, oficialii FMI nu pot spune în mod direct că guvernul este cel care insistă să facă bugetul pe creştere. Şi ar fi foarte dificil şi pentru FMI să accepte oficial că, în pofida tuturor asigurărilor date că pachetul de 20 miliarde de euro va repune rapid România pe linia de plutire, economia scade timp de trei ani consecutivi.

Este pe undeva de acceptat nerăbdarea guvernului de la Bucureşti de a reveni o dată pe creştere. Dar nu se înţelege de ce instituţia de la Washington gândeşte în parametri mai mult politici decât economici. Pentru că până acum, cel puţin, niciun oficial al FMI nu a explicat de ce a acceptat Fondul ca bugetul pe 2010 sa fie construit pe creştere economică, deşi era evident că va urma o nouă scădere a economiei anul acesta.

Şi nici nu a explicat nimeni de la Fond de ce şi-a modificat prognoza de creştere pe România de cinci ori de la începutul acestui acord: la prima evaluare, în martie 2009, a luat în calcul o scădere de 4%, pentru ca apoi să accepte un minus de 8% (în realitate a fost -7,1%). Pentru 2010 calculul iniţial a fost de plus 1,3%, pentru ca apoi să fie schimbat la plus 0,5%, iar în vară rectificarea a fost de -1,9%.

Dacă nu este o chestiune politică, de sprijinire unui guvern care a acceptat varianta sa de ieşire de criză, atunci poate că reprezentantul FMI trimis în România, Jeffrey Franks, nu s-a priceput să evalueze corect până acum ce urmează să se întâmple în economia românească. Şi dacă nu a evaluat corect până acum, de ce ar evalua corect de acum încolo?

Evoluţia economiei în 2011 va deveni un subiect din ce în ce mai fierbinte, pe măsură ce toate economiile din jur revin rapid pe creştere. FMI estimează pent