Foto: Thinkstock Îngheaţă sudoarea pe şira spinării când omul aude cuvântul ciroză. Ştie lumea că de ciroză se moare atunci când ficatul bolnav ajunge cu zero celule hepatice în funcţiune. Le-a distrus inflamaţia în forma ei cea mai gravă numită fibroză.

Burta ciroticului

Fibroza este întărirea ţestului ficatului în forme urâte precum cicatricele. În acele zone, celulele nu-şi mai fac treaba. Imaginea bolnavului de ciroză stârneşte milă, pentru că el are picioare şi mâini subţiri parcă dezgolite de muşchi şi carne, membre ajunse ca beţele, în timp ce burta ciroticului e umflată, plină de lichid. Bolnavul de ciroză ajunge să moară când nu mai are aproape deloc celule hepatice funcţionale. Bolnavii de ciroză, în fază gravă, mai mor şi din alt motiv. Ei cad pradă unor hemoragii digestive superioare greu de stăpânit pentru că li se sparg varicele de pe esofag. Ficatul prin fibroză ajunge un baraj care se opune trecerii sângelui prin el. Ficatul nu se mai curăţă de toxine şi ca atare în fazele avansate apar şi tulburări în creier, derapaje psihice în aşa-zisa complicaţie a cirozei în creier, numită encefalopatie hepatică. În momentul în care ficatul se opune prin fibroză trecerii sângelui în vena portă, în amonte creşte grav presiunea sângelui. Ca atare, sângele blocat umflă vasele din esofag şi apar varicele esofagiene care adesea se sparg, generând grave hemo­ragii. Dar mai există un mare inconve­nient, sângele împiedicat să treacă prin ficatul cu ciroză împinge apa din sânge în abdomen şi apare ascita cu lichid în burtă. Migrarea apei în abdomen mai are o cauză: ficatul sintetizează albumină care ţine, alături de albumină, moleculele de apă. Deci apa se menţine în sistemul circulator. În ciroză sintetizarea albuminei de către ficatul bolnav e în scădere, aşa că este o altă cauză a trecerii lichidului prin pereţii vaselor în abdomen.

Î