La renumele bubuitor pe care îl avea, la popularitatea şi clientela uriaşă, putea să se lăfăie într-o vilă zdravănă. Dar marele profesor de chirurgie a copiilor a ales să locuiască într-o cămăruţă cît o chilie de mănăstire, mică şi chiar incomodă, dar care reprezenta un avantaj uriaş

La renumele bubuitor pe care îl avea, la popularitatea şi clientela uriaşă, putea să se lăfăie într-o vilă zdravănă. Dar marele profesor de chirurgie a copiilor a ales să locuiască într-o cămăruţă cît o chilie de mănăstire, mică şi chiar incomodă, dar care reprezenta un avantaj uriaş. Se afla pe acelaşi culoar cu sala de chirurgie, la 15 metri de sala unde prof. Alexandru Pesamosca şi-a trăit de fapt toată viaţa, aplecat asupra copiilor bolnavi pe care îi smulgea de pe hotarul morţii. În spitalul de copii Marie Curie sau, cum îl ştie lumea, Budimex, a fost sediul destinului marelui chirurg Pesamosca. Am vrut cu ani în urmă să fac un interviu cu renumitul profesor Pesamosca. M-a primit în cămăruţa lui din spital, în care nu puteai să te învîrteşti nici din pricina vrafurilor de cărţi pe care le înşirase pe podeaua de 3/4. Profesorul era rupt de oboseală, ieşise dintr-o operaţie grea şi pleoapele îi cădeau grele de atîta tensiune. "Urmează o altă operaţie mare şi vreau să aţipesc un sfert de oră, tu, băi Florine, uită-te la o casetă cu o intervenţie a mea şi o comentăm după ce picotesc niţel." Bine că nu mă putea observa profesorul fiindcă, urmărind caseta cu operaţia senzaţională făcută de mîinile de aur ale lui Pesamosca, mi-au dat lacrimile de emoţie. Cu bisturiul, profesorul Pesamosca rescria o altă anatomie fetiţiei bolnave, rescria o anatomie corectă pentru că cea cu care se născuse pacienta era o anatomie strîmbă, invalidantă. Biata fetiţă de 9 ani se născuse fără sfincterul anal şi fără cel ureteral, astfel că fără aceste inele musculare copila făcea pe ea şi treabă-mar