În locul unei strategii pe termen mediu, Guvernul Ponta se remarcă, mai degrabă, printr-un plan de amenzi. Adică, după ce li se oferă primarilor posibilitatea să crească taxele pe proprietate, se majorează accizele. Şi după ce se scumpesc gazele şi curentul, se reintroduce taxa pe prima vânzare auto. Iar accizele nu se măresc doar ca procentaj, ci şi ca volum, ca urmare a deprecierii leului faţă de euro. De reducerea impozitului pe venit, nici nu poate fi vorba.
Reamintesc că toate aceste “iniţiative” au legătură cu FMI, care a împrumutat bani României. Pentru a-i recupera, Fondul consideră că pe orice previziune de creştere economică, oricât de optimistă ar fi, statul român trebuie să crească taxele.
Principala problemă a României este însă că interesele FMI sunt contrare celor naţionale. Nu trebuie pusă pe primul loc majorarea PIB şi a impozitelor, ci creşterea productivităţii şi a nivelului de trai. Iar faptul că e necesar să sporească productivitatea impune un răgaz, fără creşteri de taxe, majorări de preţuri şi restricţii din partea politicii monetare.
Şi chiar dacă se micşorează taxele şi se comprimă economia cu 2% în acest an, în România ar putea să intre bani. Cum? Statul poate relaxa fiscalitatea, poate renunţa la Programul Prima Casă pe care tocmai l-a “reîncărcat” şi să se transforme, nici mai mult nici mai puţin, în agent imobiliar. De pildă, dacă Adriean Videanu a achiziţionat locuinţele sociale cu 2.000 de euro/metru pătrat atunci când era primar, acum, cu 700 de euro se poate cumpăra mult mai mult. Fără risc, pentru că România e subconstruită...
Cu alte cuvinte, cine are de vândut şi nu găseşte în piaţă, statul îi poate oferi 700 de euro/metru pătrat şi-l scapă de activ. Iar dacă ar fi scutite de impozit să zicem clădirile construite în ultimele două decenii, probabil că statul n-ar mai apuca să achiziţioneze