In epoca biletelelor si a casetelor, la redactia noastra a ajuns o bizara scrisoare pe care o reproducem mai jos.
Dragul meu Lacomel,
Dupa cum bine stii, misiunea noastra nu este una tocmai usoara. Desi ii dispretuim pe acesti natarai, avem nevoie de voturile lor. Sau macar de pasivitatea lor. M-ai intrebat daca nu ar fi mai bine sa renuntam la aceasta dezagreabila creatura numita democratie. E inconfortabila, o stiu. Nimic pe lume nu-mi starneste mai multa greata decat sezonul electoral: toate palmele alea umezite pe care trebuie sa le strangem, tot mirosul multimii care umbla cu tramvaiul si, in plus, circul dezbaterilor televizate. Dar cum altfel, decat jucand din patru in patru ani acest teatru, le-am putea infige in cap acestor natarai iluzia ca ei detin puterea in momentele esentiale?
Apoi, gandeste-te la alternative. O dictatura e riscanta intrucat, mai devreme sau mai tarziu, nataraii si-ar putea da seama ce se intampla si atunci vai de stofele costumelor noastre. Tu esti tanar, dragul meu, dar eu inca tremur amintindu-mi cat de aproape am fost in urma cu 20 de ani sa pierdem controlul. Nici monarhia nu e o solutie: cum ar reusi sa patrunda in randurile noastre tineri de viitor ca dumneata, ciopliti din coada de topor si educati la scoala vietii?
Iar capitalismul este capcana cea mai perfida in care am putea cadea: exista acolo un mediu prea concurential in care fiecare il supravegheaza pe celalalt. Putini sunt cei care se pot misca in front. Or, asta nu corespunde aptitudinilor si inclinatiei noastre naturale spre dulcea cointeresare. Asadar dragul meu Lacomel, fii mandru ca-i ai maestri pe cei care au pus la punct acel sistem (nataraii ii spun gresit „democratie”) in care Inalta Noastra Filozofie poate functiona nestingherita: „ei ne dau totul, noi le luam si restul”.
Imi ceri indrumare in cee
